Povestea
fierăriei

Fierarul dă fierului mărimea și forma dorită prin încălzire și ciocănire. În secolele trecute, folosirea fierului era mai limitată la sat decât la oraș; fierarii populari din sate făceau mai ales unelte de mână, obiecte de gospodărie și unelte agricole. Cele mai obișnuite produse ale lor erau potcoavele de tot felul și feroneria. Cei mai mulți se pricepeau, la un nivel de bază, și la vindecarea animalelor; de la începutul secolului al XIX-lea, acest meșteșug i-a dat pe acei meșteri care au înnoit și au inventat uneltele de lucru de la țară și care făceau arme, sisteme de închidere și mașini agricole.

În Ținutul Secuiesc, fierăria în sensul ei tradițional este pe cale de dispariție;

numărul atelierelor sătești scade, pentru că, odată cu destrămarea vechilor forme de agricultură, sunt tot mai puține animale de tracțiune care să aștepte să fie potcovite.

Astăzi, tehnicile tradiționale ale vechilor fierari sunt duse mai departe la Tălișoara de Nagy György. Atelierul său, cunoscut în tot ținutul, produce deopotrivă obiecte de uz gospodăresc și lucrări de artă decorativă.