Povestea
torsului și a țesutului

Torsul și țesutul sunt cele mai vechi feluri de a folosi materia primă crescută în satele Ținutului Secuiesc – lâna, inul și cânepa – pentru a face textile. În fiecare familie, specialistele erau, până la începutul secolului al XX-lea, fetele și femeile; ele lucrau chiar hainele membrilor familiei. Din postav de lână făceau haine și textile de casă; din cânepă și in, hainele de zi cu zi și materialele necesare în gospodărie – așternuturi, saltele de paie, saci de grâne și altele. La tors, materialul fibros curățat, legat pe furcă, era răsucit cu fusul pentru a scoate firul, care, înfășurat pe mosor, devenea materia primă a țesutului. Se țesea iarna; războiul de țesut lega firele de urzeală cu cele de bătătură. Încă de la 8–10 ani, fetele contribuiau tot mai mult la aprovizionarea gospodăriei cu textile; își asigurau viitorul propriilor familii țesându-și singure zestrea. Astăzi, torsul se mai practică doar la cursurile de meșteșug; țesutul îl mai fac câteva gospodine iubitoare de tradiție, din plăcere sau pentru un venit în plus.

În atelierul de țesut al lui Csog Jolán din Filia se lucrează și astăzi, în felul tradițional, țesături pentru haine și textile de casă.